Balneoterapia (in latina : balneum „baie”) este o metoda de tratare a bolilor prin scufundare in apa, o tehnica de medicina traditionala practicata de obicei in statiunile balneare. Desi este considerata distincta de hidroterapie, exista unele suprapuneri in practica si in principiile de baza. Balneoterapia poate implica apa calda sau rece, masaj prin apa in miscare, relaxare sau stimulare. Multe ape minerale din spa-uri sunt bogate in minerale deosebite, cum ar fi siliciu, sulf, seleniu si radiu. Argilele medicinale sunt, de asemenea, utilizate pe scara larga, o practica cunoscuta sub numele de „fangoterapie”.
Definitie si caracteristici
„Balneoterapia” este implica scufundarea in apa minerala sau namol incarcat cu minerale; face parte din medicina traditionala a multor culturi si isi are originea in izvoarele fierbinti, izvoarele de apa rece sau alte surse de apa cu proprietati speciale, asa cum se intampla de exemplu la hotel Cozia, unde poti face tratamente eficiente pentru mai multe probleme de sanatate.
Balneoterapia poate fi recomandata pentru o gama larga de boli, inclusiv artrita, afectiuni ale pielii si fibromialgie. Balneoterapia trebuie discutata in prealabil cu un medic inainte de a incepe tratamentul, deoarece o serie de afectiuni, cum ar fi bolile de inima si sarcina, pot avea ca rezultat un efect advers grav.
Studiile stiintifice privind eficacitatea balneoterapiei nu arata ca balneoterapia este eficienta pentru tratarea artritei reumatoide. De asemenea, nu exista dovezi care sa indice un tip de baie mai eficient, sau care sa indice ca scaldatul este mai eficient decat exercitiile fizice, terapia de relaxare sau impachetarile cu noroi.
„Balneofototerapia” combina apa cu sare si expunerea la lumina ultravioleta B (UVB) ca potential tratament pentru psoriazisul in placi sever, cronic. O analiza Cochrane a gasit dovezi ca imbaierea cu sare combinata cu UVB poate ameliora severitatea psoriazisului in comparatie doar cu tratamentul UVB.
Balneoterapia poate fi definita ca fiind toate terapiile in care baile sau piscinele cu apa minerala termala sunt accent principal. De obicei implica scaldatul in lacuri sau iazuri termale naturale, dar poate implica si imbaierea in piscine umplute cu apa termala sau cu un robinet direct la sursa termica. Cuvantul balneoterapie este de origine greaca si este compus din „balneo”, care inseamna „baie”, si „terapie”, care inseamna „tratament” sau „tratament de sanatate”.
Baia a fost folosita de milenii ca o modalitate de curatare, calmare si vindecare a organismului. Arheologii au descoperit ca incaperile de baie din palatul din Knossos dateaza chiar din secolul al XVIII-lea i.Hr. si dovezi ale oamenilor care s-au imbaiat in izvoare termale si in lacuri si mari, chiar si din secolul I i.Hr. Scaldatul a fost foarte popular printre romani si unele dintre casele lor de baie exista si astazi.
In epoca victoriana, orasele balneare si-au recastigat popularitatea si s-au dezvoltat in jurul izvoarelor naturale in locatii frumoase. Medicii au explorat utilizarea benefica a apei de izvor pentru sanatate si au dezvoltat terapiile moderne care implica izvoarele termale si diverse alte instalatii astfel incat tratamentele sa fie mai eificiente.